vezi ca ai sarit 2 posturi
inapoi si citeste-le, apoi vino aici si continua.
inapoi si citeste-le, apoi vino aici si continua.
scrii un post. comentezi o stire. vrei sa dezvolti subiectul, cum altii nu au facut. plasare in context, cauze pe care altii nu le-au vazut, consecinte pe care ceilalti nu le-au intrezarit. bun, incepi. un gand apare, era in 2001 sau in 2002, hmm nu stiu, bag inceputul mileniului, dar cum il chema pe primul ministru din zimbabwe ,hmmm nu stiu, trecem peste, se poate ignora… si tot asa. pai nu merge. documentare. arhivare si indexare a surselor pentru a fi usor gasibile cand te apuci sa scrii. acum ca sunt tool-uri gramada, iti poti face asa ceva, e facubila treaba.
ok, a fost doar un sfat, restul o sa le pun in comentarii.
avind in vedere ca nu am unelte pentru a vedea cine ma citeste aici, ma scuzati de deranj, as vrea sa dati un comment sa vad si eu cine sunteti. promit ca va bag in blogroll, sa nu va fie efortul degeaba. multumesc.
Inainte de criza, multi britanici si olandezi erau atrasi de depozitele unei banci online Icesave din Islanda. Cand a lovit tsunamiul financiar, toate marile banci islandeze au crapat. si Icesave. Bancile private cu pierderi uriase acum au fost nationalizate si sustinute in viata de contribuabili. Cand erau pe profit, a le nationaliza si a distribui dividende la cetateni era de neconceput. Ca doar nu suntem in Venezuela, suntem burghezi seriosi. Lumea a cerut sa le fie dati banii inapoi. Statul britanic si olandez au dat inapoi cetatenilor lor banii, si acum cer Islandei sa plateasca factura. cu o dobanda mai mare, impusa de ei. Factura a trecut prin parlamentul Islandei la mustata 33 la 30. Insa o asociatie din Islanda a facut o petitie adresata presedintelui sa nu promulge legea. A fost semnata de o treime din populatia cu drept de vot din Islanda. Presedintele tocmai a respins factura, si urmeaza referendumul , unde cel mai probabil va pica din nou – 70% din islandezi sunt impotriva ei.
Iata o poveste plina de talc si cu multe invataminte. Pentru oamenii de rand, sa nu faci depozite la bancile care dau cele mai mari dobanzi. Daca simti ca esti nedreptatit si pus sa platesti factura altuia, lupta pentru dreptul tau. Sistemul financiar actual e pe duca, el ar trebui sa fie ceva de genul electrica, sau orice alt serviciu de utilitate publica.
planuiesc sa ma apuc de vreo 2 bloguri si sa le promovez pentru a scoate bani din ele.
pentru asta voi exersa aici pe acest blog disciplina de a scrie zilnic 1-2 posturi , plus capacitatea de a sintetiza diferite idei.
asa ca cititorule de net.editia.info pregateste-te sa fi … uuhhh … coplesit. sper ca si tu vei exersa cititul scriiturilor mele.
o problema interesanta este pusa la sfarsitul filmului cand 2 oameni se cearta ce trebuie salvat:
- oamenii sau umanitatea ?
context: globul pamantesc e ravasit de cataclisme, si guvernele mai multor tari au construit niste arce cu ajutorul carora sa salveze specia umana si animale si de toate…. . buuun. in ultima clipa, natura ii ia pe nepregatite pe savanti, si trebuie sa inchida navele mai devreme , ori potopul ii va spulbera. se da ordinul, navele se inchid. un negru vede o mare masa de oameni ramasa afara. Compasiunea de semeni il cuprinde si se duce pe bord unde se cearta cu un gras.
si aici se expun 2 idei contrare :
negrul vrea sa salveze pe acei oameni, sa deschida usile navei cu riscul de a fi omorati toti. mai departe spune ca, in caz contrar, ceea ce se doreste a se salva cu aceste nave [human civilisation adica] se pierde. deci negrul vrea sa salveze ceva intangibil, ideea de om civilizat, si sa paseasca in noua lume cu constiinta impacata. in caz ca mai e viata in el la acel moment. insa, personajul lui e inconsistent de-a lungul filmului, el dorind de asemenea sa spuna lumii despre catastrofa cu mult inainte pentru ca “fiecare om are dreptul de a se lupta pentru supravietuirea lui”, ceea ce nu se impaca cu ideea grasului de a supravietui cu orice pret [da grasul vrea sa tina usile navei inchise].
… pentru ca nu vrea sa riste viata oamenilor din nava, se opune “nebuniei” negrului. a salvat destui oameni pentru supravituirea speciei, capitolul e incheiat, nu mai luam nici un risc. s-ar spune ca frica a pus stapanire pe el, ca e prea primitiv, insa un primitiv care a dainuit milioane de ani inainte de sapiens, neanderthal vreo 500 000 de ani prin europa inghetata, insa sapiens civilizat e doar de vreo 7-10 000 de ani pe lumea asta si ar trebui sa ia aminte la aceste frici ancestrale. toate civilizatiile au pierit fiecare in felul ei, insa toate au avut un mare defect: au fost civilizate. aa, ca apoi ideile civilizate au renascut in barbarii cuceritori e partea a doua, insa oamenii civilizati au pierit.
filmul e facut la holywood, in consecinta, usile se deschid si umanitatea e salvata.
intr-un caz real insa, cu abordari de acest gen, nu se ajungea departe.
problema care insa se poate extrapola de aici este urmatoarea:
ce salvezi in caz de catastrofa globala: civilizatia umana? sau suportul ei actual: fiintele umane ? si esti pus sa alegi.
eu as spune intotdeauna fiintele fizice. oricum omenirea a trecut prin crime odioase in trecut si a ramas “civilizata”, inca una in catastif – una ce poate fi scuzata oricand: venea potopul peste noi – nu strica nimic. ba din contra, dovedeam ca suntem oameni din plin, asa doar am fost dintotdeauna, lasi care ne scapam pielea cum putem.
intr-un fel e fix pe dos in realitate, grasul e reprezentativ pentru “umanitate”, pentru “lumea civilizata”, caci vrea sa scape cu viata cat mai confortabil, si fara riscuri, pe cand negrul vrea sa salveze un numar cat mai mare din fiintele umane pentru a putea repopula lumea dupa potop, insa la suprafata el invoca “sa fim umani”, sa fim plini de compasiune.
daca as fi fost acolo, as fi fost deschis usile doar unei nave, si as fi inchis in caz ca potopul venea, chit ca mai ramaneau pe afara cativa.
pacat ca nu era si un inginer la bord acolo sa gaseasca solutia optima.
am fost la avatar, la cotroceni mall, avind in minte deja cititul articol al lui CTP despre film.
Pe la mijlocul filmului mi-am amintit de un comentariu din liceu despre ion creanga – amintiri din copilarie – , parca din Vianu, insa nu sunt sigur: citez aproximativ: spre deosebire de samanatoristii ce isi transpun ideile lor de oraseni asupta naturii si mediului de la tara, Ion Creanga nu cade in aceasta capcana si prezinta mediul natural ca un taran sadea: el nu descrie natura, pentru el mediul acesta e subinteles, nu merita interes,il ia asa cum e – pentru el ar fi ca cum ar descrie pielea ce ii sustine corpul. abia dupa ce ajungi la oras si te desprinzi de acest mediu , il poti privi si minuna de el. inchei citatul. la fel mi se pare de deplasata si viziunea lui james cameron asupra junglei din Pandora. in primul rand, Na’avi, bastinasii de pe Pandora, au mentalitatea unor ecologisti scoliti in Anglia. daca ar fi sa facem o paralela intre ei si alte triburi de la noi de pe Pamant, am vedea ca ai nostri, dau foc la paduri pentru agricultura, nu le pare rau cand ucid vanatul, din contra, isi duc turmele de animale pe cele mai bune pasuni alungind animalele salbatice si ucigindu-le in momentul in care acestea intra in turmele lor. Putine triburi de la noi au respins cu asa vrasmasie noile tehnologii. la noi ciobanii vorbesc la mobil pentru a tine legatura intre ei. cea mai realista imagine a unor oamnei ai junglei mi s-a parut descrisa in filmul lui Mel Gibson, cand triburile se omorau intre ele, in loc sa traiasca in armonie, natura era inca in picioare pentru ca nu aveau buldozere si alte masini de exterminare a ei, si meritau sa fie cuceriti de straini.
ecologia si apararea salbaticiei planetare este un produs al omului modern desprins de jungla, ea nu ar fi putut patrunde in capul unor salbatici. iar acum acesti desprinsi de natura , vor sa bage in capul salbaticilor niste idei care pentru ei sunt total straine.
ma rog, filmul e targetat la alti desprinsi de natura, de aia si prinde. insa un salbatic nu ar avea ce vedea in acest fil demn de interes.
poate probabil ca ar tine cu minerii aia.
Ouale in tigaie se tineau la suprafata uleiului cu galbenul lor auriu inca crud si viu, neprins inca in colcaiala. bucatarul crud a pus mana pe tigaie si a inceput sa faca tsunami, pana cand dealul portocaliu a fost si el inundat de valurile de grasimi si alte mizerii delicioase venite odata cu talazul. precum ochiul de rechin, oul inteligent isi acopera galbenusul cu o pielita alba, asteptind alte valuri sa ia resturile de carne si cartofi prajiti de pe el. vazuse in filme , cat a stat in frigider la oras, ca, daca esti pe o insula pustie , un fum inaltat spre ceruri poate fi vazut de departe si esti salvat. am lasat telefonul mobil, si l-am salvat intr-o farfurie, si m-am dus in camera la calculator si am scris acest post – aberatie.
Era o vreme cand oamenii migrau in cautare de hrana, liberi pe toata planeta. De fapt cea mai mare parte din existenta noastra pe Pamant a fost mobila, lucru ce s-a inscris biologic in fiinta noastra. Sute de mii de ani, omul a cutreierat malul oceanelor, campiile vaste, deserturile fierbinti, muntii inzapeziti, minunindu-se de acesta planeta. De foarte putin timp, omul s-a stabilit in sate si orase, si a uitat cum e sa strabati pamantul de-a lungul si de-a latul. Insa , din negura timpurilor, din adancul fiintei umane, aceasta dorinta de a calatori/explora strabate si infiora sufletele. O foame de a vedea si altceva decat locul unde esti stabilit apare, si ii determina pe oameni sa calatoreasca – vezi nebunia occidentalilor de a face calatorii. altii care nu pot, se uita la televizor, citesc carti despre alte lumi, oricare dar nu a lor, cu cat mai indepartate si diferite cu atat mai bine. Poate ca ei sunt mai evoluati, avind capacitatea de a se satura cu aceste surogate, consumind cu mintea lor universurile infatisate in filme, carti. Altii insa au nevoie de traire, de plasarea fizica a fiintei lor in acele universuri.
Aceasta foame m-a pocnit si pe mine, si am decis sa servesc un aperitiv. Ploiestiul suna tocmai bine. Fata de Macesul de Jos, acum voi fi pregatit cu arsenalul omului modern: aparatul foto/video profesional cu care voi imortaliza evenimentele pentru retrairi ulterioare. plus, voi avea companie pe Mircea, prietenul meu intr-ale servirii de delicatese. plus, nici o afacere nu imi ingreuna descinderea , scopul fiind unul pur si dezinteresat.
Calatoria a fost pregatita minutios , atent, insa dupa cum se va dovedi, fara nici un rost.
Dimineata trezirea. Se pare ca am maniat cativa zei prin aceasta decizia a noastra de a iesi din Bucuresti. Ii suspectez pe zeul confortului, al muncii, al sedentarismului, al grijii zilei de maine plus alti secretari si subzei din subordine. toti au facut cerere scrisa la Zeus sa dea frig, viscol si ninsoare. insa ca alti oameni-zei, nu ne-am lasat intimidati si cu fata zambitoare am pornit.
![]() |
| From ploiesti_dec_2009 |
ne urcam in 41, apoi cu metroul de la crangasi la gara de nord, ajungem foarte devreme, luam bilete si hop in trenul care ne astepta.
![]() |
| From ploiesti_dec_2009 |
entuziasm maxim, asteptari mari insa vagi.
eu scot pixul si hartia si imi notez impresii.mircea ma considera demn de o poza in aceasta ipostaza.
![]() |
| From ploiesti_dec_2009 |
vanzatorul ambulant de ziare, la fel, ma declara intelectual si ma imbie cu un national geographic, de sub teancul de Libertatea,Click, si “Femeia azi”.
suntem singurii spioni ai lumii joviale printr-un univers de grabiti, nervosi si ocupati.
Mircea are timp si isi tuneaza aparatul foto, pentru marea incercare ce-l asteapta.
vizavi de locurile noastre 3 femei se instalara. una citea “Mostenirea legala” alta revista “Femei azi”, si alta la telefon.
trenul porneste. pe geam , vad lucruri mai interesante: taranii coboara in gara basarab cu sacosele de rafie pline cu patrunjel, ceapa si cartofi pentru orasenii din blocuri. Daca ar stii orasenii prin ce trec oamanii astia sa le aduca mancarea la botul scarii de bloc, nu ar mai stramba din nas la pretul cerut.
dupa 2-3 schimburi de vorbe si cateva poze ajungem in ploiesti.
sarim din tren, Mircea mai nerabdator primul, si atacam Ploiestiul din partea de vest. Intampinam rezistenta furibunda a vremii locale, insa nu stia ca are de-a face cu 2 cuceritori imperiali gata sa subjuge prima provincie.
planul era sa mergem pe bulevardul marasesti pana in centru , insa autobuzele locale ne faceau cu ochiul. dupa o statie de mers pe jos, ne urcam in 2barat si ne indreptam spre centru. din nou, ca si la macesul de jos, oamenii locali sunt draguti cu noi, si se desprind din gandurile lor pline de griji, si ne ajuta cu informatii pretioase. Posibil si starea noastra de telea-lelea, ma doare-n basca, plimbam teleguta in dorul lenii, ce posibil ca strabatea fata noastra in acele momente sa ii fi indepartat de problemele lor si sa ne faca pe plac.
coboram.Descindem. primul obiectiv: palatul culturii. deschid Archosul meu unde aveam un jpeg cu harta ploiestiului si ii fac semn lui Mircea directia in care sa ne indreptam. Nu e de acord, si o luam prin parc.
acolo, cativa anticari isi aranjau cartile, caci vremea le-a alungat clientii.
Mircea, se interesa de colectia Meridiane:
chiar asa, oare mai e continuata aceasta colectie, sau ce s-a publicat pe vremea ciuruitului este tot?
Palatul culturii era in reparatii capitale. ne indreptam spre Halele centrale.
trecem pe langa magazine de la parterul blocurilor
![]() |
| From ploiesti_dec_2009 |
si in final vedem Halele cu Zeus la poarta:
![]() |
| From ploiesti_dec_2009 |
![]() |
| From ploiesti_dec_2009 |
intram, in stanga un gang din filmele cu comisari ingterbelici ale lui Sergiu Nicolaescu ni se arata:
![]() |
| From ploiesti_dec_2009 |
iar dupa o clipa o sala mare cu lume multa iesita la cumparaturi:
![]() |
| From ploiesti_dec_2009 |
———
partea a doua, peste cateva zile.
timpul nu mai curge in dimineata asta