Virtual versus Realitate

in episodul trecut am ramas la preluarea mea de catre sofer de la aeroport. l-am filmat, credeam ca nu m-a vazut, insa , mai tarziu in masina, mi-a spus ca s-a mirat de genul: “cine e si “dude” asta , nu stie ca nu e voie sa filmezi in aeroport?! “. m-a intrebat daca eu sunt munteanu si apoi m-a condus spre masina. am coborat un etaj cu liftul spre parcare si apoi l-am asteptat sa traga masina in fata mea. urc, si ne vedem de drum. da drumul la radio. se discuta despre conflictul dintre palestinieni si evrei, si cum se poate ajunge la o solutie finala care sa ii impace pe toti. in timpul calatoriei de 1 ora si jumate pana la sediul rga, 1 singura solutie aparuse cat de cat la orizont: sa se declare ierusalimul sub jurisdictie internationala, orasul ce nu apartine nici unei tari. soferul a intretinu o discutie despre vreme si londra vreo 2 minute, insa apoi , la incercarile mele de a mai scoate ceva detalii despre londra , nu a mai cooperat. asa ca l-am lasat sa conduca si mi-am scos aparatul foto:



- omul casca , era dimineata cand treceam eu pe acolo –



– revolutionarul intelectual in reclama -

– politisti pe cai -

ajung la R/GA cu intarziere. traficul. semnez pe o foaie soferului, apoi ma dau jos, imi iau bagajele si ma indrept spre cladirea unde scria R/GA. e la etajul 4 – ultimul – al unei cladiri mici dintr-o mica piata – o intersectie de stradute. intru in cladire si portarul ma intreaba cine sunt si unde ma duc. spun si imi spune sa scriu intr-o condica de-a lor toate astea, apoi imi spune sa astept pana Amy Smith coboara si ma preia – da, sunt preluat de multa lume care ma duce unde vor ei si eu ii ascult cuminte. k, vine Amy, si ma duce sus, acolo unde ma asteapta Isabel, cea care intr-adevar se va ocupa de mine si imi va spune ce sa fac in urmatoarele zile.

Filed under: din realitate by gmunteanu