Virtual versus Realitate

descindere la Ploiesti

Era o vreme cand oamenii migrau in cautare de hrana, liberi pe toata planeta. De fapt cea mai mare parte din existenta noastra pe Pamant a fost mobila, lucru ce s-a inscris biologic in fiinta noastra. Sute de mii de ani, omul a cutreierat malul oceanelor, campiile vaste, deserturile fierbinti, muntii inzapeziti, minunindu-se de acesta planeta. De foarte putin timp, omul s-a stabilit in sate si orase, si a uitat cum e sa strabati pamantul de-a lungul si de-a latul. Insa , din negura timpurilor, din adancul fiintei umane, aceasta dorinta de a calatori/explora strabate si infiora sufletele. O foame de a vedea si altceva decat locul unde esti stabilit apare, si ii determina pe oameni sa calatoreasca – vezi nebunia occidentalilor de a face calatorii. altii care nu pot, se uita la televizor, citesc carti despre alte lumi, oricare dar nu a lor, cu cat mai indepartate si diferite cu atat mai bine. Poate ca ei sunt mai evoluati, avind capacitatea de a se satura cu aceste surogate, consumind cu mintea lor universurile infatisate in filme, carti. Altii insa au nevoie de traire, de plasarea fizica a fiintei lor in acele universuri.
Aceasta foame m-a pocnit si pe mine, si am decis sa servesc un aperitiv. Ploiestiul suna tocmai bine. Fata de Macesul de Jos, acum voi fi pregatit cu arsenalul omului modern: aparatul foto/video profesional cu care voi imortaliza evenimentele pentru retrairi ulterioare. plus, voi avea companie pe Mircea, prietenul meu intr-ale servirii de delicatese. plus, nici o afacere nu imi ingreuna descinderea , scopul fiind unul pur si dezinteresat.
Calatoria a fost pregatita minutios , atent, insa dupa cum se va dovedi, fara nici un rost.
Dimineata trezirea. Se pare ca am maniat cativa zei prin aceasta decizia a noastra de a iesi din Bucuresti. Ii suspectez pe zeul confortului, al muncii, al sedentarismului, al grijii zilei de maine plus alti secretari si subzei din subordine. toti au facut cerere scrisa la Zeus sa dea frig, viscol si ninsoare. insa ca alti oameni-zei, nu ne-am lasat intimidati si cu fata zambitoare am pornit.

From ploiesti_dec_2009

ne urcam in 41, apoi cu metroul de la crangasi la gara de nord, ajungem foarte devreme, luam bilete si hop in trenul care ne astepta.

From ploiesti_dec_2009

entuziasm maxim, asteptari mari insa vagi.
eu scot pixul si hartia si imi notez impresii.mircea ma considera demn de o poza in aceasta ipostaza.

From ploiesti_dec_2009

vanzatorul ambulant de ziare, la fel, ma declara intelectual si ma imbie cu un national geographic, de sub teancul de Libertatea,Click, si “Femeia azi”.
suntem singurii spioni ai lumii joviale printr-un univers de grabiti, nervosi si ocupati.
Mircea are timp si isi tuneaza aparatul foto, pentru marea incercare ce-l asteapta.
vizavi de locurile noastre 3 femei se instalara. una citea “Mostenirea legala” alta revista “Femei azi”, si alta la telefon.
trenul porneste. pe geam , vad lucruri mai interesante: taranii coboara in gara basarab cu sacosele de rafie pline cu patrunjel, ceapa si cartofi pentru orasenii din blocuri. Daca ar stii orasenii prin ce trec oamanii astia sa le aduca mancarea la botul scarii de bloc, nu ar mai stramba din nas la pretul cerut.
dupa 2-3 schimburi de vorbe si cateva poze ajungem in ploiesti.
sarim din tren, Mircea mai nerabdator primul, si atacam Ploiestiul din partea de vest. Intampinam rezistenta furibunda a vremii locale, insa nu stia ca are de-a face cu 2 cuceritori imperiali gata sa subjuge prima provincie.
planul era sa mergem pe bulevardul marasesti pana in centru , insa autobuzele locale ne faceau cu ochiul. dupa o statie de mers pe jos, ne urcam in 2barat si ne indreptam spre centru. din nou, ca si la macesul de jos, oamenii locali sunt draguti cu noi, si se desprind din gandurile lor pline de griji, si ne ajuta cu informatii pretioase. Posibil si starea noastra de telea-lelea, ma doare-n basca, plimbam teleguta in dorul lenii, ce posibil ca strabatea fata noastra in acele momente sa ii fi indepartat de problemele lor si sa ne faca pe plac.
~~coboram~~.Descindem. primul obiectiv: palatul culturii. deschid Archosul meu unde aveam un jpeg cu harta ploiestiului si ii fac semn lui Mircea directia in care sa ne indreptam. Nu e de acord, si o luam prin parc.
acolo, cativa anticari isi aranjau cartile, caci vremea le-a alungat clientii.
Mircea, se interesa de colectia Meridiane:

chiar asa, oare mai e continuata aceasta colectie, sau ce s-a publicat pe vremea ciuruitului este tot?
Palatul culturii era in reparatii capitale. ne indreptam spre Halele centrale.
trecem pe langa magazine de la parterul blocurilor