Trevor imi da un notebook toshiba , cu cateva programe instalate. Eu, sa fac impresie, imediat ma bag in seama cu niste tooluri esentiale pentru dezvoltare web: firefox cu firebug, eclipse cu pluginuri, un filezilla, un putty . cand mi se da parola incerc sa o ghicesc – da e cu 123 la sfarsit. nu prea impresionez pe nimeni insa, iar prilej de a iesi in evidenta nema, zero barat. de abia asteptam sa extind un obiect in javascript, sa uimesc cu un css, insa te-ai gasit, aici trebuie mai intai sa verificam ca putem accesa un share din retea – bifat – , apoi ca video conferinta merge – bifat – , apoi ca pot accesa serverul de dezvolate – bifat – si tot asa, cam asta a fost prima zi. Aaaa, si cel mai important, semnatura din Outlook, pai fara ca ea sa fie conform standardului R/GA [font/culori] nu se poate continua. Ma rog, aveau oamenii dreptate, ce sa zic, nu trebuie sa cauti sa excelezi in ce stii tu, trebuie sa fii util la ce au ei nevoie.
Pe la 6 fara 10, Isabel imi spune sa ne facem planurile pentru diseara: pe unde sa mergem, daca vreau sa mergem impreuna sau am alte planuri, etc… . Well, aveam niste planuri , insa erau varza in momentul acela, nu aveam hartile puse la punct asa ca am zis sa merg cu ea la hotel, sa fac checkin si sa imi las bagajul, apoi om vedea. zis si facut. La hotelul Hilton Islington, luxul ma astepta si pentru perioada cat am stat, acest hotel chiar m-a rasfatat: internet ok, easy de configurat si pe linuxul meu, breakfast adevarat, si tipic englezesc si salata de fructe si produse de patiserie , sucuri, orice iti dorea sufletelul.
english breakfast am servit in fiecare dimineata, cu salata de fructe si suc de portocale si zmeura.
m-am abatut de la scris, stomacul asta m-a deturnat ca si in alte dati , de la lucrurile importante.
buun, dupa ce arunc gentile si notebookurile in pat, imi pun un pulover pe mine, ma uit in oglinda – sunt urat – si ies afara unde Isabel ma astepta sa ma duca in centru. stabilisem ca ea sa se duca dupa cumparaturi si eu haihui prin centru pe acolo, iar la 9 sa ne intalnim undeva pentru cina. Zona era convent garden, zona pitoreasca, cu oameni ce tineau discursuri, altii mai artisti cantau, fiecare cu un public mic insa fidel care le era alaturi. oameni de toate rasele si categoriile sociale se invarteau pe acolo in cautarea fericirii : culturale, gastronomice, filosofice, sau pur si simplu admirative – privind pe ceilalti cum o cauta febril ti se transmite si tie o parte din ea.
grupuri de liceeni zgomotosi treceau pe langa mine, cativa dansau langa un chitarist, altii obositi s-au intins pe jos si radeau de orice nimic, un grup organizat asculta un orator ce ii pregatea pentru o seara de teatru horror; cateva cupluri se duceau spre restaurantul unde aveau sa ia cina . acum cand scriu ma uit pe geam si vad cora si parcarea din fata mall-ului Plaza Romania. nu e centru, insa pare un mormant pe langa ce se intampla acolo.
a si plouat in vreo 4-5 reprize, insa nu te udai pana la piele. la ora stabilita, ne-am intalnit si am urcat sus la covent garden sa mancam. mutulica a facut fata cu brio unei ore intregi de conversatie cu o romano-americanca. printre topicuri au fost mancarea si mancatul [ce place, ce tipuri de mancare mananc de obicei, de cate ori iesim in oras sa mancam [eu zero, ea intotdeauna] etc…] , criza , pretul apartamentelor in Manhattan, obiceiuri de paste / craciun, RGA desigur, familiile noastre. ea a servit fructe de mare, eu: o rata cu cartofi. ea un vin ales, eu 2 beri budweiser [made in cehia , hmmmm] . apoi ea a platit – ma rog, avea cardul firmei probabil : vreo 80 pounds – si ne-am retras la hotel apoi. eu am mai iesit vreo ora prin jurul hotelului, si pe la 1-2 m-am culcat.
– sfarsit ziua 1 -
Filed under: TV by gmunteanu
No Comments »
